Studiile care au analizat schimbările survenite asupra relației de cuplu încă din timpul sarcinii, arată faptul că timpul petrecut împreună (ca un cuplu) scade, iar conflictele sunt din ce în ce mai dese.

Se pune însă problema dacă aceste schimbări nu ar fi survenit oricum în cuplu (chiar și fără existența unui copil). Este foarte important ca partenerii să se cunoască înainte să pornească pe un drum comun, și mai ales pe un drum unde vor fi un exemplu pentru copilul lor.

Această cunoaștere necesită timp și înțelegere, dar se consideră a fi esențială pentru a avea o relație sănătoasă la nivel psihic cu partenerul.

Timpul petrecut în doi este esențial pentru sănătatea relației, de dorit sa nu se neglijeze rolurile de iubit/iubită după venirea bebelușului, de ce? Pentru că fac parte din ei doi și cu timpul, dacă le ignoră, se vor simți frustrați, atât sentimental/psihic cât și sexual.

Cele mai comune surse de conflict

Cercetătorii au identificat 4 surse principale care generează conflicte între parteneri:

1. Lipsa de somn. Lipsa somnului duce la o stare de iritare accentuată, pierderea în procent de 91% a capacităţii de reglare a emoţiilor (practic, aproape că nu îţi poţi stăpâni deloc emoţiile), declinul activităţilor cognitive şi scăderea cu până la 10% a capacităţii de rezolvare de probleme. Este suficient ca o persoană să fie moderat privată de somn pentru aproape o săptămâna pentru a începe să experimenteze aceste efecte secundare.

2. Izolarea socială. Noul statut de părinte, faptul că mama stă acasă cu copilul şi îl îngrijeşte, faptul că, de multe ori, prietenii de dinainte de apariţia copilului nu mai vizitează cuplul la fel de des, spre deloc, sunt factori care pot duce la izolarea socială. Acest fapt vine şi el cu câteva efecte secundare: sentimentul de singurătate şi de abandon, rutina acelorlaşi lucruri făcute zilnic, lipsa contactului social cu alţi adulţi şi uneori, chiar şi depresie.

3. Încărcarea inegală a treburilor casnice. Realitatea ne arată faptul că o mama care stă acasă şi are grijă de un copil, munceşte mult mai mult decât partenerul care merge doar la servici. În cazul în care, pe lângă îngrijirea copilului, mama are grijă şi de treburile gospodăreşti (spălat, călcat, curăţenie, gătit şi uneori chiar şi reparat diverse lucruri prin casă), încărcarea şi starea să de oboseală pot atinge cote alarmante şi de asemenea, duc la multe conflicte între cei doi parteneri.

4. Depresia. Studiile arată că aproximativ 50% din mame experimentează o stare de tristeţe (numită şi Baby blues) după naştere, stare care dispare în câteva zile. Dar există şi un alt procent (de aproximativ 10-20%) dintre mame care ajung să sufere de depresie. Ele se confruntă cu stări de tristeţe adâncă, disperare, sentimente de lipsă de valoare sau de dezinteres total. Aceste stări pot dura săptămâni sau luni, iar dacă rămân netratate pot duce la sinucidere sau pruncucidere. Important de precizat este şi faptul că aproximativ un sfert din proaspeţii tătici pot suferi şi ei de depresie, iar uneori se poate întâmpla ca ambii parteneri să experimenteze depresia în acelaşi timp, lucru care poate avea efecte grave asupra întregii familii.

Aceste patru motive afectează dinamica cuplului şi a familiei, ducând la conflicte repetate, certuri, stări de ostilitate între cei doi parteneri, acumulare de frustrări şi furie şi probleme care nu îşi găsesc rezolvările. De asemenea, aceste conflicte afectează şi relaţia părinte-copil şi dezvoltarea şi creşterea copilului.

• 
• 
• 
• 
• 
• 

Comment Section

• chevron_left
• 1
• chevron_right