Deşi adesea criticată pentru neglijarea principiilor unei nutriţii sănătoase, având în vedere consumul la scară largă de grăsimi, sare şi tocătură, este, fără umbră de îndoială, pur şi simplu gustoasă. Robusteţea caracteristică specialităţilor tradiţionale reflectă impulsul hedonist al poporului român în raportarea sa la platourile zilnice.

Există numeroase influenţe străine care au format, în timp, identitatea bucătăriei româneşti. Astfel, şi grecii, şi turcii, şi ruşii, şi bulgarii şi ungurii au contribuit, cu toţii, la formarea a ceea ce astăzi s-ar putea numi pe bună dreptate specialităţi tradiţionale româneşti. Însă, pentru a degusta gusturile şi aromele autentice ale acestei bucătării ciudat de viguroase şi de apetisante, vizitatorii ar trebui, cu siguranţă, să se îndrepte spre regiunile unde, prin intermediul turismului rural, pot pătrunde în mod plăcut în secretele tradiţiilor şi a produselor româneşti.

Pe de altă parte, în Bucureşti există numeroase localuri unde se poate lua masa şi care pot satisface curiozitatea culinară a străinilor. Pe lângă deliciile tradiţionale de care aceştia se pot bucura, turiştii, în eventualitatea în care nu sunt dispuşi pentru experimente gastronomice, se pot rezuma la rutina preferinţelor lor culinare cotidiene, întrucât oraşul abundă în restaurante unde bucătăria internaţională este onorată în mod corespunzător, cu un accent pus pe specialităţile franţuzeşti, italiene, chinezeşti, indiene şi americane.

Specialităţi tradiţionale româneşti

Chiftele

Chiftelele sunt definite drept amestec de carne asezonat din plin cu usturoi şi verdeţuri tradiţionale (mărar, pătrunjel), sare şi piper, prăjit în formă sferică (sau ovală). Pot fi consumate ca atare sau marinate în sos de tomate cu garnitură de piure sau pilaf. De cele mai multe ori sunt făcute din carne de porc, însă alte variante se referă la chiftelele făcute din carne de vită sau de pui.

Mititei

Făcuţi dintr-un amestec de carne tocată de porc, vită şi oaie, mititeii sunt rulourile fripte la grătar preferate ale românilor. Turiştii pot constata cu uşurinţă popularitatea mititeilor când fac turul oraşului Bucureşti, întrucât, variind de la localuri modeste, standuri în pieţele în aer liber până la restaurantele cu pretenţii, toate locurile unde se poate lua masa includ mititei în meniul propus. Mititeii sunt de regulă consumaţi într-o generoasă baie de muştar, cu felii de pâine. Pe scurt, este vorba de o specialitate simplă şi satisfăcătoare care nu ar trebui trecută cu vederea de către turiştii cu un apetit robust.

Toba

Toba este o specialitate pregătită în mod tradiţional în timpul sezonului sărbătorilor de iarnă. Este vorba de un amestec de organe de porc, şorici, urechi, grăsime şi aspic, învelite în stomac de porc. Dpă umplerea stomacului, acesta se pune la fiert la foc mic. Apoi, produsul este lăsat să se usuce şi servit cu muştar, murături sau în diverse alte combinaţii.

Drob

Drobul este o specialitate pregătită cu ocazia sărbătorilor pascale, cel mai bine descris ca o plăcintă de miel gătită la cuptor. Conţine un amestec de organe în prealabil fierte de miel, ceapă şi verdeaţă şi, ocazional, ouă fierte tari întregi. Diverse legume sau sosuri pot fi folosite ca garnitură.

Tochitura

Tochitura este, şi ea, în mod tradiţional pregătită de Crăciun. Este, probabil, una dintre cele mai revoltătoare specialităţi româneşti, cel puţin din punctul de vedere al unui nutriţionist convins. Este făcută din carnea porcului proaspăt măcelărit (ocazional, diverse organe pot fi adăugate), prăjită la tigaie în grăsime de porc. Este adesea consumată cu ouă prăjite, telemea frământată, cârnaţi prăjiţi şi mămăligă. Murăturile sunt recomandate cu mare căldură.

Sarmale

Sarmalele pot fi definite ca rulouri de foi de varză umplute. Umplutura constă din tocătură (şi sarmalele vegetariene sunt o opţiune), iar în loc de foi de varză pentru ambalaj, se poate folosi, după gust, frunze viţă de vie sau frunze de ştevie. Pentru a consuma sarmalele ca la carte, turiştilor sunt sfătuiţi să comande şi mămăligă, şi smântână.

Ardei umpluţi

Ardeii umpluţi sunt foarte asemănători cu sarmalele, în sensul în care umplutura este în mare parte aceeaşi. Singura diferenţă se referă la ambalaj: în loc de foi de varză, se folosesc ardeii graşi.

Zacusca

Zacusca este un amestec de vinete, bostănei, ceapă, tomate, ciuperci şi ardei graşi. Este de regulă consumată întinsă pe felii de pâine, şi este o uşurare pentru vegetarienii care caută o alternativă adecvată printre secretele bucătăriei româneşti zacusca poate fi consumată proaspătă, imediat după pregătire, sau poate fi conservată şi consumată tot timpul anului.

Ciorba

Ciorba este un termen general care acoperă o gamă amplă de supe acrite cu suc de lămâie, oţet sau borş. Cel mai adesea, ciorba conţine un amestec de legume (cartofi, tomate, morcov, ceapă, ţelină, ardei) şi verdeaţă şi, în funcţie de cel fel de ciorbă este vorba, conţine şi fasole, carne (porc, pui sau vită), peşte, orez sau tăieţei (un fel de paste tradiţionale făcut din aluat nedospit). Ciorba de burtă este, deşi diferită ca proces de preparare faţă de reţeta generală descrisă mai sus, una dintre preferatele localnicilor. Este servită cu mujdei, smântână şi oţet.

Răcitura (piftie)

Răcitura, numită şi piftie, este şi ea pregătită, de regulă, în timpul sezonului sărbătorilor de iarnă. Poate fi făcută din peşte, pui, vită, însă cel mai adesea din porc, şi este asezonată cu legume şi puternic condimentată cu usturoi. Carnea este fiartă în apă, iar produsul este lăsat să se gelatinizeze, ţinut fiind la o temperatură joasă.

Saramura

Saramuraeste o specialitate din peşte ce constă din peşte la grătar sau prăjit lăsat la marinat într-un sos pe bază de saramură. Tocmai saramura este cea care dă aroma specială a acestui fel de mâncare. Pe lângă sare şi apă, saramura este îmbogăţită cu sos de tomate condimentat cu piper şi ierburi aromatice (cimbru şi busuioc, cel mai adesea). Turiştilor şi se recomandă să consume saramura cu mămăligă, întrucât şi localnicii fac la fel.

Deserturi tradiţionale româneşti

Cozonac

Cozonacul este un fel de pâine dulce făcută din aluat dospit. Este delicat aromat cu vanilie sau rom, iar pentru o emoţie în plus, este îmbogăţit cu răzătură de lămâie sau portocală, stafide, rahat, cremă de cacao şi nuci. În mod tradiţional, este pregătit de Crăciun şi Paşte.

Baclava

Turiştii cu un apetit debordant pentru dulciuri pot găsi întotdeauna o alinare în degustarea unei bogate porţii de baclava. Este adevărat că acest desert îşi are originile în bucătăria turcească, însă, având în vedere popularitatea sa printre români, poate fi degustat ca o specialitate locală. Baclavaua este făcută din foi subţiri de patiserie umplute cu nuci şi inundate de un sos abundent de miere sau sirop dulce.

Mucenici

Pregătiţi şi consumaţi doar pe 9 martie, atunci când românii celebrează sărbătoarea celor 40 de Martiri (mucenici), mucenicii sunt făcuţi din aluat dulce crescut şi copt (sau fiert) învelit în miere şi nuci. Desertul este modelat astfel încât să aibă forma cifrei 8, ceea ce merită notat.

Băuturi tradiţionale şi vinuri româneşti

Vinuri

România este un major producător de vinuri şi, deşi nu este la fel de reputată precum regiunile viticole din Franţa sau Italia, de exemplu, se mândreşte cu câteva vinuri de înaltă calitate. Fie roşii sau albe, vinurile româneşti pot foarte bine să însoţească o masă bogată la unul dintre elegantele restaurante din Bucureşti. Aşa-numitele Fetească, Tămâioasă şi Grasă sunt unele dintre cele mai recomandabile vinuri. Pe de altă parte, cele mai bune restaurante din Bucureşti îşi întâmpină întotdeauna clienţii cu o excelentă selecţie de vinuri recunoscute la scară internaţională.

Ţuica

Ţuica este o tărie făcută din prune produsă tradiţional în România de secole. Este o tărie consumată la scară largă de către localnicii care, aparent, au dezvoltat o uimitoare toleranţă la concentraţie mare de alcool al acestei băuturi. Străinii, pe de altă parte, sunt sfătuiţi să bea cu moderaţie. Diverse variante regionale ale ţuicii se referă la palincă (în Transilvania), rachiu, şliboviţă şi secărică. Vişinata este o altă specialitate pe bază de alcool, făcută din rachiu, vişine şi zahăr. Vişinata făcută în casă garantează autenticitatea reţetei tradiţionale.

Socata

Socata este o băutură răcoritoare făcută din inflorescenţe de soc, apă, zahăr şi drojdie. Dacă este lăsată prea mult la fermentat, poate dezvolta o concentraţie semnificativă de alcool, însă, în cele din urmă, este o băutură unică ce nu ar trebui trecută cu vederea de către cei care vor să exploreze colţurile ascunse ale bucătăriei româneşti.

Bere

Există câteva mărci de bere românească pe care turiştii le pot încerca, deşi, de regulă, aceste mărci nu ating popularitatea mărcilor internaţionale. Mărcile de renume naţional sunt Ursus, Timişoreana, Silva şi Bergenbeer, doar pentru a da câteva exemple. Oricum, în timp ce explorează scena restaurantelor şi a barurilor locale, vizitatorii ar trebui, în mod cert, să încerce berea casei produsă de localurile respective.

• 
• 
• 
• 
• 
• 

Comment Section

• chevron_left
• 1
• chevron_right