Proiectia psihologica este, se stie, un transfer involuntar al comportamentul nostru inconstient asupra altora.

O iluzie, cu alte cuvinte, legat de trasaturi de personalitate pe care noi consideram ca nu le avem si, in acelasi timp, un mecanism de aparare legat de trasaturi pe care nu le acceptam in noi insine. Acestea pot fi pozitive sau negative, depinde de ancorele noastre, create si ele tot involuntar, insa in directa corespondenta cu aceste caracteristici. Exista cazul aparent fericit in care te-ai indragostit si ti se pare ca celalalt e „exact ce ti-ai dorit” Are exact calitatile mult visate de tine.In realitate, are cateva trasaturi fizice si/sau de personalitate de care te-ai indragostit nu acum, ci cu foarte mult timp in urma si ai depozitat fara sa iti dai seama acest model in subconstientul tau. Acum doar a facut: click!

Un exemplu banal: poate cand erai o mica fetita te-ai indragostit de Tom Cruise, sa zicem. Aceasta pasiune nevinovata, pe care ai senzatia c-ai uitat-o, prinde viata in doar cateva secunde in care l-ai vazut pe EL, cel care seamana foarte bine cu idolul copilariei tale!

Fara sa vrei, proiectia s-a produs si deja norocosul are aura lui Tom Cruise. Ca are poate carente de caracter, nu vezi si nu te intereseaza pentru moment. Astea se vor vedea mai tarziu dupa ce tu, ca femeie, te trezesti la realitate ori cu un sentiment de autoblamare: „ Vai ce proasta am fost!” ori agresiv-acuzatoare: „ Nu mai esti barbatul pe care l-am cunoscut!”. In realitate, barbatul acela n-a existat niciodata, a fost totul in imaginatia ta.

Alt exemplu, clasic negativ. In copilarie, unul dintre parinti, si anume cel de sex opus, a fost rece, indisponibil. Poate nu te-a dorit, poate au fost alte lucruri mai importante decat tine: bani, cariera, imagine sociala sau poate chiar vicii.

Ai crescut cu o mare durere in suflet, dar ti-ai inabusit-o cumva si ai zis: „Lasa ca trece timpul. O sa fiu fericit(a) cand o sa fiu mare, o sa-mi fac toata viata asa cum mi-o doresc. Si o sa am parte de o familie fericita, nu cum am avut eu.”

In realitate, neimpacandu-te cu trecutul si cu parintele cel aspru, ai sanse maxime, din pacate, sa atragi exact modelul partenerului indisponibil. Te vei indragosti cel mai probabil mereu de cineva care nu te va iubi. Si nu se cheama „ghinion in dragoste”.

Proiectezi ce n-ai avut si simti in continuare ca nu ai. Fara sa vrei, evident, nimeni nu e asa stupid incat sa se saboteze singur in mod constient. Pur si simplu asa decurg lucrurile. Insa daca stim ce se intampla in spatele cortinei, putem schimba lucrurile, ne putem schimba destinul.

In cuplu, asadar, proiectiile reprezinta impactul trecutului dat de relatia cu parintii asupra noastra si proiectam asupra partenerului parintele de sex opus.

Modelul de cuplu al parintilor este iarasi foarte important.

De exemplu, daca parintii au avut o relatie tensionata si au divortat, ceea ce proiectam asupra relatiilor de cuplu poate fi ”Nu exista o relatie de cuplu stabila si de lunga durata.”

Exista si reactia la polul opus: ”Eu nu o sa fac ca si parintii mei. Eu nu o sa divortez” si un timp chiar mergem pe drumul asta. Problema este ca nu e parcurs firesc ci actionam de cele mai multe ori dintr-o perspectiva negativa, de neacceptare si de demonstrare a superioritatii noastre. Si, in final, daca nu constientizam toate implicatiile, ajungem exact ca si parintii nostri pentru ca, in general, de ceea ce fugim, vom atrage.

Daca ajungem sa ne constientizam aceste proiectii, ele ne pot fi foarte utile in procesul de dezvoltare personala si mai mult, de gasire a partenerul de cuplu potrivit. Pentru ca proiectam in altii ori defectele noastre, ori aspiratiile noastre(parinti-copii), ori parerile noastre despre noi insine.

Afland insa despre lucrurile pe care nu le acceptam, putem sa lucram asupra lor pentru a le rezolva si astfel sa devem mult mai liberi in a deveni ceea ce ne dorim si sa ajungem acolo unde ne-am propus.

Iar in privinta relatiilor de cuplu, putem sa depasim paradigmele de esec. Modul in care aflam de aceste proiectii ia insa ceva efort si e nevoie de un psiholog specialist care sa ne aplice teste proiective ca sa avem o imagine clara a proiectiilor noastre: Lucher, Szondi, testul arborelui, Rorschach, aperceptiei tematice, testul asociativ a lui Jung, testul Rosenzweig si altele.

Sau daca nu avem resursele de timp sau de bani pentru a apela la acesti specialisti, putem sa ne acordam singuri momente de calitate pe care sa le petrecem cu noi insine pentru a ne impaca deplin, la nivelul mintii si sufletului nostru cu parintii nostri si cu ceea ce noi consideram a fi ‘defectele noastre’.

Dupa ce impacarea s-a produs, si asta dureaza ceva timp, apoi stim ca ne-am ‘eliberat’ de modelele toxice si nu le mai atragem in viitoarele relatii de cuplu. Iar testul suprem il dam in viata, nu e un examen teoretic. Cand vedem ca deja in urmatoarea relatie nu mai atragem acelasi tipar negativ, putem sa sarbatorim. Cu sampanie sau fara:) Nu conteaza Tot ce conteaza e ca am facut un pas inainte. Si un pas important.

Proiectii vom face in continuare, pana la urma asa functionam ca oameni. Pe baza de modele. Insa, evident, e bine sa avem modele pozitive. Pentru ca noi nu proiectam asupra celorlalti numai trasaturile noastre negative; le proiectam si pe cele pozitive. Oamenii cu care lucram proiecteaza abilitatile si creativitatea lor, puterea si implinirea.

Daca vrei sa fii ca altii, explicatia este ca ai în tine capacitatea de a fi ca ei. Acolo unde vezi frumusete, vezi de fapt propria ta frumusete. Fizica sau figurativa. Daca admiri implinirea într-o alta fiinta umana, ea reflecta implinirea ta sau capacitatea de a fi implinit. E posibil sa o manifesti intr-un mod diferit, dar esenta e aceeasi. Daca nu ai poseda aceasta calitate, nu ai fi atras de ea.

Oamenii din jurul nostru reflecta ceea ce ne place si ceea ce nu ne place la noi. Ei ne oglindesc personalitatea, asa ca ne-ar fi benefic sa fim foarte recunoscatori pentru aceste informatii atat de importante pentru noi.

• 
• 
• 
• 
• 
• 

Comment Section

• chevron_left
• 1
• chevron_right